Tuturor ne place să sugem

Cât mai poți? Ești sătul? Mai încearcă, ia o gura de aer și suge! Îndură! Vrei o lămâie? Te-ai obișnuit deja cu aceeași coaja galbenă, cu gustul acru și pătrunzător ce-ți cade ca o ghiulea în stomacul fragil? Nu! Nu! Nu îi poți lua coaja. Acea idee care a existat în conștiința ta s-a evaporat. Ești forțat și subjugat de primele gânduri și amintiri ale copilăriei, restrâns de anumite limite stupide pe care mediul tău înconjurător ți le-a impus. Nu poți mai mult. Totuși, deschide gura! Deschide-o larg să intre toată! Îți place pulpa suculentă și acră? E mereu lângă tine când îți deschizi ochii, iar atunci când îi închizi te stropește și te ustură. Nu mușca! Nu o poți face! Fiecare strop care îți curge pe gat e menit sa îți ofere un rol în viață. Nu exista viață fără lămâie, nu există activitate pe care să o desfășori fără să nu o sugi. O dorință arzătoare te îndeamnă. Te ispitește, simți cum veninul acru îți curge prin sânge? Vrei să reușești? Închide ochii, respira adânc. Taci! Blochează-ți gândurile negative. Știu că nu vrei. Dar tot o sugi! Nu poți rezista! Ai o împlinire? Suge-o! Ai o dorință? Suge-o? Ești cea mai nobilă persoană cu suflet pur? Suge-o! Lămâia nu e bună și nici rea, totul e relativ. Mintea îți joacă feste. Ce e bine, ce e rău? Sâmburele există din timpuri demult apuse, de la facerea lumii, de la Adam și Eva. Vrei sa te afirmi? Suge-o mai mult și mai tare. Pentru ca cercul vieții sa fie complet, vei deveni și tu lămâie, vei fi supt și îți va plăcea. E inevitabil, firesc și uman. Poți evita lămâia, dar suptul acesteia?

               În Ordinul Frăției de Fier fiecare are acces la lămâie. Până la urmă toți o sugem mai devreme sau mai târziu. Important este să o facem împreună.

Trandafir fără miros

               Stai o clipa și gandeste-te. Respira, calmează-ți ochii, umezește-ți buzele și așteaptă să simți mirosul, parfumul unic și izbitor care te-a fascinat. Ce simți? Un gust amar și demult uitat, dulce și copleșitor. Unde am ajuns? Ai vrea sa te trezești, sa scapi și sa tipi. Unde ești? Ai trecut de sentimentul de disperare,esti copleșit de ura. Cel mai periculos tip de ura,ura pentru toti si pentru toate. Nu te mai mișca nimic în jurul tau, totul curge în timp ce stai pe loc. Singurul simț rămas activ este mirosul. Ciudat? Da, ai ajuns un ciudat pentru tine și societatea ta. Respingător? Și ce dacă? Unde ești? Spune-mi unde sa te găsesc și cum sa o fac. Uitati-mă cu toții, inchideti-ma intr-un labirint cu o singura scăpare și poate firul Ariadnei mă va salva de fiorosul Minotaur. Respectul? Nu îl mai recunosc,ma afund adânc în propria nevoie.Te Vreau! Ieși la iveală! De ce nu te vad? Vad doar golul meu. Nimeni nu știe și nici nu va afla. Sute de gânduri și ecouri răsună în așteptarea mirosului. Incet simt durerea, ma blochez, respir greu și spun "Multumesc!". Dureri carnale îngrozitoare ma cuprind, încet-încet până ce întreaga-mi ființă striga ca din gură de șarpe. Oglinda mă respinge. Societatea m-a uitat. Nu mai vreau! Am nevoie de tot, sa te adulmec în zi, sa te mângâi în noapte și sa respir lângă petale. Clipele sunt zile, momentele sunt lungi și durerea se transforma în ani. Cine sunt? Te blestem floare superba!

               Ordinul de Fier te poate ajuta să miroși plăcuta mireasmă a trandafirului. Gata, nu te mai ascunde. Ieși la lumină să te vedem. Uită tot ce ai învățat despre viață, pentru că nimic nu a fost real. Ai trait într-o minciună copleșitoare, dar salvarea a venit. Noi suntem salvarea ta, nu te vom lăsa pradă Minotaurului. Minotaurul, ai ghicit, este societatea. Crudă și nemiloasă. Fii liber, urmează calea Ordinului Frăției, împreună vom găsi binele suprem, iar viața va mirosi la fel de frumos ca trandafirul ”Micului Prinț”.

Poză downlodată de pe: http://elenacosau.blogspot.com/2010/08/trandafirulflorile-de-cireslavanda.html

Omul răpus de tehnologie

Societatea evoluează de la o zi la alta cu o viteză uluitoare. Dacă facem o comparație cu Evul Mediu și cu stilul de viață al oamenilor de atunci putem vedea o multitudine de diferențe. Aceste diferențe au transformat omul într-un om-mașină, similar personajului Robocop. Totuși, acest om-mașină este la fel de obedient și de conformist la fel ca cel din Evul Mediu. Doar că acum coroana de spini pe care o purtăm cu toții este mult mai înțepătoare. Fiecare dintre noi își cară crucea, mai repede sau mai încet către ”viața de apoi”, în funcție de posibilități. Era tehnologiei ne-a răstignit mințile și ne-a transformat din oameni cu frică de Dumnezeu în oameni cu frică de ”pene de curent”. La urma-urmei ce s-ar face omul fără curent, în ziua de azi? Ar dispera, s-ar urca pe pereți, ar striga ca un coiot la lună, iar sufletul său va rămâne gol, pustiu și nimic nu îl va putea umple, decât licărirea palidă a curentului.

               Tehnologia emană o forță pe care omul nu o poate controla. O putere devastatoare care lovește omul în fiecare zi și absolut nimic nu o poate învinge. Nici iubirea, nici dragostea, nici afecțiunea, joaca, somnul sau sportul. E invincibilă și a răstignit omul mai ceva decât a pățit Iisus în cea mai răspândită carte din istoria oamenilor, Biblia.

               Ordinul Frăției de Fier vă îndeamnă să ieșiți măcar o zi pe săptămână din această capcană pe care ne-o așază cu grijă în drum, tehnologia. În acea zi să vă rezervați timp pentru voi și pentru cei dragi vouă, astfel încât să fiți liberi, fără crucea grea în spate și fără coroana de spini. Noi vom lupta alături de voi pentru a putea fi din nou liberi, fără această închisoare a minții.

      Împreună pentru o lume mai bună!

*Poză downlodată de pe: https://www.google.ro/search q=technology+as+a+prison&source=lnms&tbm=isch&sa=X&ved=2ahUKEwjJouW5lIPpAhWEyqYKHXhOBXIQ_AUoAXoECAsQAw&biw=1670&bih=763#imgrc=zDAwNlYN47pIsM

Ce este ispita și de ce suntem ispitiți?

               Conform Noului Testament, imediat ce Iisus a fost botezat, ”Duhul lui Dumnezeu” i-a testat loialitatea acestua în lupta cu eternul dușman al binelui, Satana. Iisus i-a spus Diavolului "Domnului Dumnezeului tău să te închini şi Lui singur să-I slujeşti", apoi a plecat într-o misiune de salvare a lui Ioan. În drumul său către Galilea, acesta a săvârșit mai multe minuni, vindecând oameni bolnavi și neajutorați. Oamenii la vremea aceea l-au urmat pe Iisus pentru că vedeau salvarea în el. Erau neajutorați, singuri, bolnavi, oameni a căror viață nu avea niciun orizont. Noul Testament nu face referire decât la această tipologie de oameni, a căror orientare în viață este ”întortocheată, nesigură, neclară”.

               În societatea de astăzi, Biserica este înconjurată de oameni care își pun credința în Dumnezeu și în Hristos, crezând că e suficient să faci 2-3 rugăciuni pe zi și să mergi în duminica sfântă la Biserică. Cred că dacă scriu pe o foaie un acatist chiar vor ajuta pe acei oameni menționați acolo și apoi citiți de către preot. Iisus acționa proactiv, ajuta oamenii, depunea efort, muncea din greu și să nu uităm dragi cititori, că acesta era om ca și noi. Nu v-ați gândit ce ar zice Dumnezeu și fiul său Iisus când se uită la voi când vă faceți rugăciunea, dar nu faceți nimic pentru a vă ajuta pe voi sau pe cei la care le doriți binele? V-ați gândit că atunci când vă cumpărați un obiect (nu contează valoarea lui), cu acei bani ați putea să cumpărați medicamente pentru unul din bătrânii din familie? V-ați gândit că în loc să vă luați un șifonier modern ați putea să investiți bani în educația copilului vostru?

               Societatea bazată pe consum vă ispitește zi de zi să vă cumpărați nenumărate lucruri inutile și uitați de ceea ce este cu adevărat important: cunoașterea, familia, ceea ce iubiți și multe alte țeluri și obiective. Apoi mergeți duminica la Biserică, vă rugați pentru a avea bunăstare și sănătate, dar cum v-ar putea ajuta Cel de Sus dacă voi nu depuneți niciun efort pentru asta? Voi dacă ați fi pentru o zi Dumnezeu ați ajuta pe aceia care așteaptă mereu mila voastră, dar nu fac nimic? Oare puii de lei ar putea supraviețui fără hrană mai multe zile, deoarece familia acestor lei s-ar ruga toată ziua să le cadă mâncarea din cer?

               Dragilor, gândiți-vă foarte bine la tot ceea ce faceți și întrebați-vă, oare Dumnezeu ar fi dator față de propria sa creație să o ajute, orice ar face? Gândiți-vă la Dumnezeu ca la o entitate, nu ca la un om. O entitate care ne-a creat și ne-a lăsat liberul arbitru. Putem alege binele sau răul, dar orice am alege, important e să facem ceva pentru a duce lucrurile la capăt. Statul cu mâna întinsă nu duce către nimic bun. Haideți să luptăm împreună și să ducem omenirea la un nivel mai ridicat, nu la statul cu mâna întinsă. Ne putem ruga și în propriul apartament și putem cere de la Atotputernicul mai multă înțelepciune. Împreună putem fi raționali, nu conduși de sentimente banale care nu ne vor duce decât la o moarte lamentabilă, fiind apoi uitați de toți și de toate pe această lume.

               Chiar doriți să vă irosiți viața așteptând să vă cadă din cer biletul câștigător la Loto? Noi, cei din Ordinul Frăției de Fier am luptat întreaga viață în a căuta adevărul. Acest lucru de face fericiți. Nu stăm cu mâna întinsă la soare așteptând miracole. Noi suntem miracolul pentru cei dragi nouă, pentru mediul în care trăim, pentru societatea din care facem parte.Numai așa putem duce mai departe credința de acum 2000 de ani și o putem implementa societății secolului XXI. 

Poza preluată de pe: https://www.goodfon.com/wallpaper/siurrealizm-kartina-salvador-dali-salvador-dali-iskushenie-s.html

Drumul către Lumină

               Religia este divină. Fără credința în Dumnezeu viața ar fi fără rost. Dacă diavolul nu ar exista, binele ar fi răspândit în fiecare dintre noi. Dar dacă binele și răul nu ar exista ce s-ar alege de minunata ființă, numită OM?

               Există zeci de credințe spirituale răspândite pe tot mapamondul. De la creștinism la spiritism, de la budism la satanism și de la Islam la Zoroastrsm am pornit într-o căutare ce poate părea imposibilă. Dumnezeu. Acea entitate supremă care ne călăuzește                                                                                     în scurta noastră viață pe pământ.

               Dorința de a întâlni fie și pentru o secundă acea entitate supremă este enormă, atotputernică și zace în sufletul oricărui muritor de rând, care încă mai își pune toate speranțele în El.

              Călătoria la care vom lua parte în viitor, este lungă și anevoioasă. Vom întâlni piedici și eretici, credincioși și atei, oameni simpli sau bogați,   însă nicicum nu vom renunța în a-l căuta pe El, pe Dumnezeu.